Pădureț Olga, psiholog școlar, grad didactic I
Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata. Cuvintele de mai sus nu-s despre zilele noastre. Îi aparţin lui Dostoievski. Au fost scrise, adică, cu un secol şi jumătate în urmă. Sunt istorie. Cam prin aceeaşi perioadă, Johann Strauss – fiul a compus „Dunărea albastră”. Şi atunci ne putem întreba: cum a fost cu adevărat secolul al XIX-lea? Unul trist şi plin de frustrări? Sau unul plin de strălucirea sălilor de bal? Ce-ar trebui să-i învăţăm pe copiii noştri despre secolul al XIX-lea?Arhimede a cerut un punct de sprijin ca să răstoarne universul. Ăsta-i profesorul: un punct de sprijin pentru fiecare copil care îşi doreşte să răstoarne universul. Restul vine de la sine! Şi fiecare copil va învăţa să descopere (şi să construiască!) istoria (şi lumea!) aşa cum îşi doreşte. Ca profesor, totul e să găseşti îndemânarea de a nu-i stinge elevului tău dorinţa de a-şi construi propriul univers. Şi propriul secol XIX.Cineva a spus odată, cu ironie, că dacă toţi copiii ar ajunge ce doresc părinţii lor, lumea ar fi plină de genii care nu muncesc. Şi-atunci îl prefer pe Platon care zicea că: Elementele educaţiei ar trebui prezentate în copilărie, dar fără a-l obliga la ceva pe copil. Cunoaşterea acumulată prin constrângere nu rămâne în minte. Aşadar, nu folosiţi constrângerea, ci faceţi în aşa fel încât educaţia timpurie să pară un soi de amuzament, astfel va ieşi la iveală aplecarea naturală a copilului. Nu pot să-l contrazic pe „profesorul” Platon. L-a avut ca elev pe Aristotel.
Popescu Ana, prof. de matematică; grad didactic II
În activitatea mea pedagogică, construiesc un mediu favorabil învățării, cu așteptări reciproce și promovez comunicarea productivă atât în timpul orelor de curs, cât și în afara lor. Chiar dacă se crede că, în matematică, 1+1 nu pot să facă decât 2, le voi arăta elevilor mei că imaginația și creativitatea își găsesc foarte bine locul în predarea și înțelegerea ei. Prin strategii didactice inovative, aplicate democratic, vom reuși să facem din „complicata” matematică o experienţă plăcută şi să obţinem împreună foarte multe recompense intelectuale şi afective.Citate preferate:
„Nimic nu costă mai scump decât neștiința.” – G. Moisil„Cheia tuturor științelor este, fără discuție, semnul de întrebare. Datorăm cele mai multe din descoperiri lui CUM?, iar înțelepciunea în viață constă, poate, în a te întreba cu orice prilej DE CE?” – H. de Balzac„Răsplata adevărată a ostenelilor tale, să n-o cauți în onoruri, ci în mulțumirea de a te fi transplantat pe tine însuți în miile de suflete care ți-au fost încredințate spre îndrumare… și de a vedea roadele arderii tale pretutindeni unde ai lucrat cu mâna ta largă și cu inima ta bună.” – Onisifor Ghibu
Raileanu Natalia, cadru didactic de sprijin; prof.de informatică.
În timpul lucrului cu elevii, caut să stabilesc relații de încredere prin cunoașterea reciprocă și o comunicare cât mai sinceră, bazată pe respect.Cred că prin desen, pictură și modelaj, jocuri, copiii pot să-și dezvolte imaginația, creativitatea, pot învăța să observe lumea din jurul lor și să o redea prin propria sensibilitate, pot să își transpună emoțiile și trăirile interioare.Generațiile viitoare, copiii noștri, au nevoie de artă. În orice formă și oricând.Au nevoie să descopere, să cunoască arta și să o experimenteze. Neapărat la nivel de cultură generală, sau, poate, ca profesioniști. Pentru că manifestarea artistică eliberează și deschide noi orizonturi.Citate preferate:
„Fiecare om ar trebui să asculte puțina muzică, să citească puțină poezie și să privească o pictură frumoasă în fiecare zi din viața sa, astfel încât îngrijorările lumești să nu-i oblitereze simțul frumosului pe care Dumnezeu l-a implantat în sufletul uman.” – Johann Wolfgang von Goethe„Învață regulile ca un profesionist, ca se le poți încălca ca un artist.” – Pablo Picasso„Arta este singurul fel de a evada fără a-ți părăsi casa.” – Twyla Tharp„Rolul artistului este să pună întrebări, și nu să dea răspunsuri.” – Anton Cehov
Crijanovschi Larisa, prof.de chimie, grad didactic II
Pentru mine, spun acum cu mintea de adult, drumul pe care l-am ales a fost unul intuitiv, natural, dar care mi-a și fost transmis de oamenii și locul în care mi-am început călătoria în această viață.Am avut norocul să cresc aproape de natură, ceea ce m-a condus cu o forță nebănuită către explorarea și experimentarea a ceea ce există în jur. La acestea, s-a adăugat pasiunea față de procesul de învățare a oricărui individ și care mi-a fost transmisă de unii profesori care m-au îndrumat de-a lungul vieții. Învățarea, și mai cu seamă cea experiențială, a devenit misiunea mea.Natura și tot ceea ce ne înconjoară poate fi cunoscută prin descoperire, ceea ce duce la cunoașterea profundă.Mă îndrum pe acest drum al cunoașterii cu credința că vom ajunge să înțelegem legile naturii și că planeta noastră va rămâne un spațiu în care generațiile următoare vor avea asigurate resursele necesare unui trai sănătos.Citate preferate:
„Dacă vrei să construiești un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori și alte materiale. Învață-i să tânjească după marea îndepărtată, nesfârșită.”
Curoșu Valentina, prof.educația tehnologică; grad didactic II
Ca orice om pasionat de știință sunt permanent într-o stare de observare și descoperire. Am găsit plăcerea de a învăța din orice, privind munții sau oceanul, citind beletristică sau cărți de bucate, îngrijind animale sau studiind cristale, vorbind cu copiii sau practicând un sport extrem. Am găsit în copii o sursă de inspirație extaordinară și un răspuns la multe din întrebările pe care mi le-am pus.De aceea metodele mele de predare se raportează permanent la ceea ce învăț eu de la elevii mei și pleacă de la ideea că toți copiii trebuie să se simtă bine la școală, eliberați de stres și inhibiții. Respect, accept și încerc implementarea sugestiilor lor, generând un mediu democratic.Consider ca educația se extinde cu mult în afara cărților și a sălii de clasă, de aceea promovez educația holistică, ce se adresează mintii, trupului și sufletului, implicând elevii în învățarea experiențială”. Știința nu este o competiție, de aceea vreau să ajut toți elevii să descopere universul, în felul lor propriu și unic. În știință nu există eșec, ci doar un motiv de a continua cu un nou experiment, schimbând doar o variabilă.De asemenea, consider că o educație modernă pregătește copiii nu pentru admiteri sau pentru o meserie anume, ci pentru a deveni cetățeni ai planetei, leaderi responsabili, capabili să colaboreze cu oricine de pe orice continent pentru a remedia problemele globale (încălzire, poluare, foamete etc.), de a se bucura de mozaicul multicultural, de a înțelege că progresul tehnologic și evoluția speciei umane înseamnă respect pentru mediul natural de care suntem legați organic, de a construi o lume sustenabilă, cu oameni mai sănătoși.
Movilă Nadejda, prof.educația civică, grad didactic II
Formându-mă ca profesor, am încercat zilnic să pătrund în lumea Copilăriei, cunoscând bucuria și adevărurile absolute ale copiilor și deprinzând blândețea cu care ei te transformă, pe loc, în prietenul lor.Sunt un profesor constructivist, democratic și, deși profund realist, mă străduiesc să le deschid copiilor universul cunoașterii fără a-l închide pe acela al poveștilor, deoarece cred că tocmai visurile lor stau la temelia unei lumi mai bune. Le încurajez libertatea de gândire, de exprimare și de acțiune, îi provoc să se descopere, să îndrăznească, să modeleze fiecare zi după inima lor, să cerceteze fapte, să-și argumenteze opiniile și să construiască împreună, în virtutea prieteniei, încrederii și respectului reciproc.Citate preferate:
„Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.” – Socrate„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!” – Nichita Stănescu„Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viața nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.” – Antoine de Saint-Exupery„Îmi simt mai ales limitele. Și e firesc să fie așa, pentru că nu rămân niciodată, sau aproape niciodată, în mijlocul coliviei; ființa mea năvălește înspre gratii.” – André Gide
